I’m going on!

Avatar

Esti curios cum ar fi ar fi aratat Avatar-ul daca James Cameron nu ar fi taiat scena de sex la montaj ? Niste fani cu imaginatie bogata s-au gandit sa realizeze o parodie animata cu tenta porno in care sa ne arate ce am pierdut.

In filmuletul postat de curand pe Internet, extraterestra Neytiri ii explica pamanteanului Jake Sully cum se face face sex pe planeta Pandora.

In alta ordine de idei, scena scoasa din varianta pentru marele ecran a Avatar-ului este bine pusa la pastrare si va fi inclusa pe DVD.

Urmareste mai jos desenul animat porno care parodiaza Avatar-ul lui James Cameron:

Grătar

-Maine la 10 sunt la tine, sa ma astepti la aeroport. Te iubesc!
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care i le-a spus. Ii era foarte dor de el, nu-l mai vazuse de 10 ani, 10 ani in care au tinut legatura prin telefon, internet sau scrisori (chiar daca pareau oarecum de moda veche, aveau farmecul lor, aveau acel ceva ce internetul si telefonul nu il au, l-au pierdut sau nu l-au avut niciodata).
A suferit foarte mult in urma divortului parintilor, avea doar 8 ani. A simtit ca a cazut intr-o prapastie fara fund, de aceea a avut nevoie de ajutorul unui psiholog, dar acum e bine, a reusit sa se obisnuiasca cu idea ca sunt o familie ... speciala, nu foarte diferita de cea clasica. De 2 luni isi imagineaza cum va fi intalnirea cu tatal, scenariul si replicile sunt in continua schimbare; dar astazi nu mai viseaza, are lucruri mai importante de facut, cum ar fi bagajul, actele, doar maine e ziua cea mare.
Si iat-o! A ajuns! A rugat pe cineva sa o ajute cu bagajele, mainile ei erau ocupate cu ceva mult mai important, poza lui, poza tatalui, dar nu avu nevoie de ea, s-au recunoscut din prima secunda, de parca ADN-ul lor cauta sa formeze un intreg. Reintalnirea a fost ceva magic, nici cel mai talentat scriitor nu ar fi putut descrie ce a fost in sufletele lor, un amalgam de sentimente perfect.
Cele trei saptamani au trecut cum nu se poate mai repede, si iat-o in penultima zi, in care se repeat aceeasi poveste: bagaje, acte … acte?! Ceva lipsea din puzzle, o piesa importanta, practic, piesa care-i permitea sa inceapa unul nou. A rascolit totul prin casa, nici un uragan nu ar fi reusit sa “decoreze” casa in felul in care a facut-o ea, dar degeaba … actele nu erau. Vrand-nevrand, a fost nevoita sa-si prelungeasca vizita cu inca o saptamana.
S-ar fi dus chiar in ziua urmatoare la ambasada pentru a-si reface pasaportul, dar era duminica, asa ca a profitat de aceasta zi si a mers cu tatal la biserica. Pentru ca era cald afara, comunitatea a organizat un picnic. Incepea sa-i placa mai mult in Canada decat in Suedia, oamenii erau mult mai prietenosi, era mult mai cald, iar baiatul care pregatea gratarul era divin. Cum de nu-l mai intalnise pana acum? In doua saptamani ajunsese sa-i cunoasca pe toti si tocmai el ii scapase, dar nu era problema, mai bine acum decat niciodata. Totusi, cine avea timp de el? Bunica sa vroia sa o prezinte tuturor prietenelor ei, sa se mandreasca cu frumoasa ei nepoata ”de peste ocean”. Si doamne! Cate intrebari ii mai puneau ... de unde le veneau atatea idei? Parca toti s-au aliat impotriva ei: au tinut-o de vorba pentru a ramane fara gratar. Ii era rusine sa-l roage sa-i mai faca o portie, asa ca, isi continua discutia cu noile “prietene”, ignorand foamea care o dezactiva incet-incet. La sfarsit, cand toti isi aruncau farfuriile si tacamurile, el observa ca farfuria ei era curate. O prinse de mana si o intreba de ce nu a mancat. Ar fi vrut sa-si retraga mana, dar ceva din ea a facut-o sa o stranga mai tare. Ii spusese ca ramasese fara portie si nu a vrut sa-l deranjeze, discutia in care era prins nu parea a putea fi intrerupta. Nu se asteptase la raspunsul acesta, practic, era singura fata din sat care nu l-ar fi deranjat, toate s-ar fi gandit la ele si nu le-ar fi pasat de altii. Lucrul acesta il impresiona si o invita la restaurant, ii era ”dator” cu un pranz. Cand s-au tinut de mana s-a produs ”scanteia”, iar pranzul a transformat ”scanteia” intr-un adevarat ”foc de tabara”.

In cele din urma, vacanta prelungita se dovedise cea mai fericita perioada a vietii ei. Duminica ce urma, mama ei o astepta acasa, dar in loc de fiica, primi un cos cu flori si o mica scrisoare:

“Doamna Hansen,

Aceste flori palesc pe langa frumusetea fiicei dumneavoastra. Sper ca ele sa va aline dorul de ea. Nu ma astept sa imi aduca iertarea pentru fapta mea, vreau doar sa imi exprim recunostinta fata de dumneavoasta pentru felul in care a-ti crescut-o si a-ti educata. Selene este o fata nemaipomenita.

Semnat,
Jeff"