Si-ti vine uneori sa-ti iei lumea-n cap si sa pleci.
Simti ca nu mai suporti, ca ti-a ajuns pana la gat.
Simti ca nu mai rezisti, ca rabdarea ta are o limita, care a fost trecuta de mult, dar ca un prost ai inchis ochii si ai lasat de la tine. Mereu te-ai gandit la linistea celorlalti uitand de linistea ta. Ai ajuns sa te pui pe ultimul loc, chiar daca mereu te consideri pe primul loc.
Si-ti vine sa-i iei pe toti la palme, numai sa te asculte.
Si-ti vine sa zbieri cat poti de tare, numai sa te descarci.
Si-ti vine sa le spui ca-i urasti, chiar daca vrei regreta mai tarziu, dar te-au ignorat si nu le-o poti ierta.
Si-ti vine sa plangi, dar te consuma prea tare si renunti.
Vrei sa nu mai auzi de nimeni cu zilele, sa fii lasat cu gandurile tale, intr-o camera fara lumina si fara mancare. Tot ce ai nevoie e un pahar cu apa si liniste. Atat!
Dar nimanui nu-i pasa de ce te roade, si-ti vor aprinde lumina, vor navali peste tine din 5 in 5 minute.
Niste idioti!